venerdì, 17 novembre 2006
Bundì Udin, mandi Friûl e buine zornade a dutis lis animis che cjaminin su cheste tiare. Dulâ nus partinô cheste setemane i nestri operaris di viaç? Nuje che mancul ta la tiare dal grant Amlêt, su lis rivis di chê tiare da la cual no si pues pensâ ben se si lei Shakespeare che nus la recuarde cun chestis peraulis: «Al jè dal frait in Danimarche». «Deh, Guerrino! Ti visitu di chê volte che il capelan, don Vigesio, al jere vigût in viaç cui fatassins dal liceo a Copenaghen? Eh? Di ce che al veve dite rivânt te citât da l’aeropuart? Al veve dite che a jere la splase di Copenaghen di lun su la strade e che su la splase al jere plen di ches stangis di danesis che, si al veve dite, che ai jere sameât di jessi in paradîs». La lungje di tirade di Odillo no veve interesât par nuje Guerrino che al stave cjalânt fûr de barconete da l’avion. Cheste volte al veve vuadagnade lui la barconete. E Odillo al veve scugnût contentasi di smicjâ la hostess in somp al curidôr da l’avion. «Alore Guerrino, ce ditu? Se a son dutis come la hostess sastu se fiere che nus ven». Guerrino al veve alcade la cee spietânt cence sperance che Odillo si necuarzês da la batude che al veve dite. Ma, juste ben, la sô a jere une sperance cence…sperance e Odillo a continuave a cjalalu cu la bocje viarte a mieç. Gnove setemane e gnûf viaç par la nestre cubie di amîs che, cheste volte nus an partât ta une da lis citâts plui bielis e plenis di inciânt da la vecje Europe: Copenaghen, citât di mâr, puart, citât antighe e moderne, dulâ che il vecjo e il moderni a stan tacâts spale cuintri spale, schene cuntri schene. Il centri da la citât al è di une bielece impressionante, biel sie d’estât che d’unvier, in primevere o in autun. Che al sedi par il colôr da lis cjasis par il rumôr e odôr dal mar, che al sedi par il colôr dal cîl, Copenaghen a slargje simpri i braç par dâ acet a cui che al rive a cjatale. Une citât nete, ancje se ai vivin plui di un milion di personis, se a à un puart industriâl e l’aeropuart a pos chilometros dal centri da la citât. Pensait che Copenaghen a è stade la prime citât al mont, tal 1962, a dasi une zone pedonâl siarade a lis machinis la Stroeget: no l’è par nuje che i puescj plui intasâts da la citât a son in parchegjos da lis bicicletis. Biciclete a è un dai simbui di Copenaghen: pensait che ta la tôr dal palaç che al stâ devant dal municipi al è un barometro dut particolâr. Se a ven ploe a jès la statue di une fatassine cu l’ombrene. Se al ven soreli a jes da la tôr in biciclete. Sicome che dispès il timp nol sa ce fa, plui di cualchi volte a jèssin sie la fatassine cun l’ombrene che cun la biciclete. «Viodin se rivi a zujâ di anticipo Odillo» al veve dite Guerrino apene lats fûr dal albergo dulâ che vevin lassadis lis valis. Odillo al veve voltade la muse, invuluçade ta une siarpe di duç i colôrs dal cîl che al veve comprade in lui al festival reggae di Osôf, spalancânt e inluminânt i voi plui di une cialderie plene di ghise da la Safau: «Viodin se induvini: tu stâs par domandami: “ce si mangjâl di bon a Copenaghen?”, nomo che a è cussì» a Odillo no i coventave nancje rispuindi, al veve zà la bavute che ai colave jù par il cjanton da la bocje. «Eco, alore, stele me: a Copenaghen si mancje il polser, ven a stai un biel wusterlin di un colôr ros fûc che si mangje cunt un paninut al lat e tante senape. Sestu content». A Odillo no podevin spalancasi di plui i voi. «Wusterlut – al pensave – nol sarâ migo cussì wustelut di lassami la fan no? E po vustu che no vedin, di chestis bandis, un biel dolç, une fartae, un cuesset, un sieul e un etolitro di bire par distudâ la sêt?». A Guerrino ai vignive tant di ridi: il sô soci al fevelave cui voi e nol coventave il traduttor celebral par lei tal pensîr. Cussì dopo une svelte polse ta un di chescj puest di Copenaghen lì che si pues mangjâ polser (oh! Jôt: un non, une maravèe) Guerrino e Odillo a si erin butâts a la concuiste la lôr gnove citât. E no vevino di partî dal centro di Copenaghen ven a stâi da la place dal municipi? Si la Radhus Pladsen di dulà che al partis il viâl pedonal plui lunc al mont e che par prin, simpri tal mont al jè stât inventât: il Stroeget. «Ohu! Guerrino. Ma astu viodût lassù ta chê tôr? Cjale a jè la statue di une fatassine in biciclete. Ah. No, cumò a va drenti. Ma ce ise, une gjostre? Deh! Cjale: cumò a ven fûr une fatassine cun l’ombrene..» «Odillo!» ai veve zigât Guerrino. «Ma dulà jeristu a l’inizi da la puntade? No nus ae za fevelât dal barometro plui impuartant da la citât». Odillo nol saveve dulà platâ il cjâf. «Chest ca al jè il municipi, Odillo, e devant dal municipi di Copenaghen a jè une tôr in ponte a la cual al stâ chest baromentro, fat cun dos statuis di une fatassine: se al plûf a jes cun l’ombrene, se al è bon timp a jes in biciclete». «Ah» al jere stât bon di zontâ Odillo, che a nol capive cheste storie da la biciclete. E parcè no a pît? O cui patins o cul surf o cul cjapiel di alpin? Domandis che a si ere tignût par sé tant che al cjalave la lungjssime rie di buteghis che a vendin di dut sul Stroegel, cheste vie commercial e pedonal che a segne il centri di Copenaghen. E Odillo nol smeteve di domandasi cui che al fos di tant impuartant chel siôr cul cjapiel che i danes a vevin fundût tal bronz cunt un libri in man. «Si, di solit – al pensave a alte vôs Odillo – si metin tal bronz cjavai e cjalalirs, vuerirs, vichingos, condotîrs. Ma chest ca cun la cane sul cjâf e un libri in man, cu ise, ce vuelial. E parcè ducj chei paris che a tirin dongje i canais e a jù mentin sul grin par fai la fotografie?» «Ma tu – ai veve rispuindût Guerrino tant che al cjalave cui voi fûr dal cjâf e la ghigne di grant espert la vitrine di un venditôr di pontis e trapanos e menevits e martiei che, a lui, ai pareve plui biele da la vitrine dal plui grant stilist di Milan – ma tu, sestu vuarfin da la nassite?». Odillo nol capive. Cence dii altri Guerrino lu veve cjapât par une manie e lu veve strissinât vie. Ta un nuje a jerin rivât sul puart dal Langelinie Kaj dulà che jerin parchegjadîs, si fâs par disi se si pues di parchegjade a une nâf, da lis barcjs di crociere grandis come il gnûf palaç da la Regjon a Udin: «E cumò ce sino vignûts a fâ chi» al veve dite Odillo siarant plui che al podeve il plumin par parasi dal svintulin che al rivave dal mâr. «O sin vignûts a dâ une rispueste a la tô infanzie vuarfine» e cun chestis peraulis Guerrino lu veve strissinât dilun su un troi fin ta un puintut su di un canâl. «Guerrino –al veve dite Odillo cjalant la statue di une fatassine poiade sun un scoi – eeee… e cheste?». Il câs a si feve simpri plui dificil: «Ma alore a jè vere: tu ses vuarfin, nissun ti a mai let lis flabis prin di durmì. Sarâ par chest che, veramentri du sameis un brut ocat: se chê di prin a jere la statue di Andersen, un dai plui granc scritôrs di flabis da la storie, cheste a jè la statue da la sirene, la sô flabe plui famose, che i danês a an fate deventâ il simbul di Copenaghen». Odillo al jere cence peraulis: «E chi la mentin: sun scoi, cun davôr camins e fabrichis, dilunc un troi? Ma… ma a jè propite vere: lis fotografîs nus contin bausiis. Si la vevi viodude jò cheste statue ca ma a si viodevin lûs, spiei, panoramas. E invesite ca o sin cuasi in zone industriâl». Par tirâi su la vite Guerrino al veve strissinât un Odillo veramentri lancurôs viars un dai lûcs plui biei da la capitâl danese che, cence fasi influenzâ da la pirie di Odillo, podin dî che di par se stesse a sedi une vere bilisie. E chest puest maraveos dulâ che Guerrino al steve strissinânt Odillo al jere il Nyavn,il vecjo puart di Copenaghe che al è stât tirât su tra il 1671 e il 1673 par colegâ il puart di Kogens a chel di Nytorv e par parmetî ai comercjants di partâ lis mercanziis tal centri da la citât. «Ohhhhhhh» al jere stât bon dome di dî Odillo cjalant la lungje schirie di cafès, locai, ristorants e tante ma tante biele int che a cjapave un pôc di clip autunâl di une bielissime zornade di soreli danese. Dute int sintade sul canâl che clamâ romantic al è pôc e che al ti fâs sameâ di jessi veramentri cualchi secul indenant. Lis ciasis plenis di barcons a son dutis coloradis cun colôrs pastel, e sul canâl a son in polse une schirie di barcis a vele dutis in len e fatis che a samein di epoche. Lis banchinis dal puart a son dutis in len e a dân une atmosfere dute seicentesche che al samèe che Kirkegaard il filosofo muni al stedi ancjemò cjaminânt par il puart. «Cjale che Kirkegaard al jere dal Votcent» al veve dite Guerrino. «Cui» al veve rispuindût Odillo dut intent a cjalasi atôr e a fâ fotografîs e a cjaminâ cussì a lunc di cjatasi devant un dai lûcs plui particolârs di Copenaghen, ven a stai il cuartier di Christianshanv ceh al stâ su l’isule di Amager. «Ve ca – al veve sborfât Odillo – al samèe di jessi a Amsterdam». «E ce sastu di Amsterdam tu – ai veve rispuindût Guerrino – che ancjemò no sin lâs a fa la fiere in Olande». Odillo nol veve savût replicâ a la precisaziôn dal sô soci e al veve tirade fûr la machine fotografiche par partasi daur l’imagine di un dai cjampanii plui simpatics da la capitâl danese: che da la Vor Frelser Kirke, che a jè une glesie in stil baroc cunt un cjampanili che al à la ponte a forme di scjale a bovul, cu la ringhiere dute dorade e in ponte un balon d’aur sul cual a è la statue dal Crist. «Ma no vino di finî la nestre visite cunt alc di particolâr» – al veve dite Guerrino – strissinansi ancjemò Odillo daur, che al veve lis mosselutis dutis rossis parcè che il plumin che la veve intôr, mitût dongje ai maions e a lis maiutis di lane che al veve sot, ai fevin un cjalt bestie. E cussì lu veve partât, a la ore juste, ven a stai lis 11 e mieze, devant di Amalienborg, i cuatri palaçs reai, perfettamentri compains un di chel altri, che dal 1794 a son la cjase dal Re e da la Regjne. Lì denant a misdì si fâs il cambio da la guardie, che al partis da la caserme di Rosemborg Have e al traviarse dut il centri storic par rivâ fin tal cjscjel. La robe particolâr a è che i soldâts a son vistûts plui o mancul come chêi che si viodin ogni dì denant dal palaç da la Regjne di Inghiltere. Dome che a an la divise blu invesite rosse come chêi. Ma sul cjâf a an il solit ingombrant e pesanton cjapiel di pel di ors. CIAO PLUTO
postato da: montello alle ore novembre 17, 2006 11:18 | Permalink | commenti
Commenti

categoria: